cum un fermoar te poate face sa plangi

Cum Un Fermoar Te Face Să Plângi

Această poveste începe cu un fermoar. Sinceri să fim, era un fermoar aproape obișnuit. Familia lui nu era de viță nobilă, dar ar fi nedrept să spunem că a dus o viață neîndestulată.

Alături de încă cinci alte fermoare și fermorașe, era cusut pe o geacă pufoasă de iarnă. Posesorul gecii, un bărbos simpatic de vreo 40 de ani, cu zâmbetul cald și mâna aspră, avea mereu grijă să nu bruscheze cheițele și să nu le lase neunse. Îl mai auzeai bombănind câteodată că sunt complet inutile șase fermoare la o singură geacă, dar mereu izbucnea în râs așa că era greu să îl iei în serios.

Într-o zi, în timp ce fermoarul moțăia alături de frații și surorile lui alunecând agale în susul și în josul gecii spânzurate în agățătoare, bărbosul deschide ușa holului. Ia haina din cuier și îi verifică toate închizătoarele, le pipăie și se uită lung la eticheta prinsă de fiecare din ele. Ezită un moment și apoi aduce haina în sufragerie. Sub privirea îngrozită a fraților și surorilor lui, fermoarul este smuls de pe șina sa.

“Gata! Până aici mi-a fost. Ar fi trebuit să îl cred pe bărbos când se plângea că suntem prea mulți pe o singură geacă. Adio!”

Desigur bărbosul nu îl aude. Dar îl privește zâmbind mulțumit și îl scutură ștrengărește ținându-l de eticheta pe care scrie Superdry. Se așază pe canapea și începe să meșterească la o geacă de tercot culoarea cafelei cu lapte. Cheița fermoarului ei metalic zace răscrăcită pe canapea.

“Așa arată moartea.” se gândește vizitatorul.

Fără să apuce să își termine gândul, fermoarul este apucat de etichetă și montat pe șinele metalice ale hainei cafenii.

Bărbosul merge în dormitor. O fată cu un cuib în loc de păr este jumătate aplecată într-un dulap.

“Uite, ce zici?”
“Ce ai făcut? Ai reparat-o?”
“Da.”
“Nu îmi zice că ți-ai sabotat o haină a ta pentru mine!”
“Păi oricum aveam șase fermoare la geaca mea…”

Fata cu cuib în loc de păr probează haina cafenie. Când dă să o închidă ezită o clipă cu privirea ațintită la eticheta fermoarului desperecheat. Îl închide totuși până sub bărbie și face o piruetă. Se uită la mânecile hainei, privirea i se tulbură și două lacrimi simetrice se preling pe obraji. Se gândește la cum bărbosul a sacrificat un fermoar din geaca lui de iarnă ca să o repare pe a ei.

Comments

Sharing is Caring

Help spread the word. You're awesome for doing it!