intunecimea mintii - life of two

Întunecimea Minții – Hedi Hoka

Acum câte zile, cântăreața Sinead O’Connor a făcut vâlvă pe internet cu un filmuleț în care se arăta deprimată. Compleșită de lacrimi, cu o țigară aprinsă, irlandeza mărturisea că s-ar fi sinucis demult, dacă nu ar exista cei câțiva apropiați din viața ei care ar suferi în lipsa ei.

Un scurt background despre Sinead O’Connor

Irlandeza a avut o viață extrem de complicată.
Majoritatea nu o știm decât datorită melodiei “Nothing Compares to You” . Foarte populară în anii ‘90, melodia a plasat-o brusc în atenția publicului. Trecutul cântăreței este însă zbuciumat: victimă a abuzului în copilărie, Sinead a fost diagnosticată cu tulburare bipolară. I-a fost prescris tratament. După ani și ani de medicamente, care i-au afectat starea de sănătate, depresia a persistat. În urma unor noi investigații medicale, a fost rediagnosticată cu tulburare de stres post-traumatic. A urmat o perioadă de dezintoxicare (de medicamentele pentru tulburarea bipolară pe care le lua) cu efecte adverse ca manie sau depresie severă.

În tot acest timp cântăreața a luptat pentru de-stigmatizarea celor cu tulburări mintale.

“Dacă oamenii cred că ai o boală mentală, se folosesc de acest lucru pentru a invalida tot ce crezi, spui sau simți.”

În acest context sumbru, videoul cu Sinead plangând într-o cameră de hotel în America, departe de casă și de sistemul de suport, are sens și nu mai este o știre senzațională. Ca să ajungi aici însă, e nevoie de puțină curiozitate, este nevoie de a ieși puțin din bula de confort mediatic pe care o oferă viralele de pe Facebook.

Între timp în Romania …

În pararelel, aș vrea să introduc juriului probele 1, 2, 3, 4 și 5.

 

  • Post 1 - partea 1
  • Post 1 - partea a2a
  • Post 1 - partea a3a
  • Post 1 - partea a4a
  • Post 1 - partea a5a

 

Să facem cunoștință cu doamna doctor Hedi Hoka: psiholog și coach, “cel mai tânăr doctor în științe din țară”, nepremiată, pe nedrept evident, pentru activitatea și popularitatea dumneaei. (cuvintele dumneaei în acest discurs TedX).

În urma știrii virale cu Sinead O’Connor, doamna doctor se decide să opineze pe pagina proprie de Facebook, după cum se vede în secvența de poze. Probabil vă amintiți în acest moment contextul patologic complet și complicat al cântăreței. Vă amintiți? Da? Ei bine, faceți puțin mai mult decât această doamnă doctor stelară a făcut.

Deasupra pozei cu o persoană depresivă în lacrimi, doamna doctor superlicențiată, geniu neînțeles al psihologiei și coachingului, face următoarele afirmații:

1. “Sunt multe situații în viață când este normal să fim triști (…).”, “Necazurile fac parte din viața noastră, (…). Dar nu trebuie să le facem loc să stea, ci să plece! (…) Pentru că starea de bine doar tu, singur, poți să ți-o generezi. Nimeni nu o poate face în locul tau. Nici măcar psihologul care a studiat la Harvard.”

Deci, bag seamă că depresia e doar un soi de tristețe așa, nu? Un necaz, poate?
La urma urmei, doamna are dreptate, necazurile le putem trata singuri, nu avem nevoie de psihologi, poate nici măcar de coach, sâc! În lipsa mea de educație de specialitate e posibil să mă înșel, dar e ok ca un psiholog de rangul dumneaei (TedX speaker) să confunde depresia clinică cu un necaz sau o tristețe?

2. “În loc să faci înregistrări video și să arăți lumii cum îți plângi de milă, ridică-te și aleargă (…).”

Revin din nou cu aceeași nelămurire: doamna știe sau nu cum se manifestă depresia? Și dacă da, acest tough love este terapia pe care o propune dumneaei? Că dacă e așa, mă întreb mânată de o curiozitate morbidă, cam care este rata suicidului în rândul pacienților dumneaei? Asta, presupunând, evident, că practică psihologia și nu se ascunde în spatele coachingului – acest job din ce în ce mai popular și, dacă mă întrebați pe mine, ușor cam inutil.

3. “Du-te și lucrează orice! (…) Alții, fără o mână sau un picior, fac mai multe decât faci tu.”

Din nou sunt în dubiu: pesemne că doamna doctor are o cunoaștere intimă a calendarului cântăreței, de face aceste supoziții. A, pentru că cineva atinge un nivel de faimă, înseamnă că gata, s-a zis cu munca, nu? O mică invidie acolo, doamnă doctor Hoka?

4. “Stai singur și meditează! Dacă nu meditezi, roagă-te! Este același lucru.”

Cine a trecut printr-o depresie, chiar și mai blândă, știe că atunci când ești singur îți dansează toți dracii în cap. Doamnă doctor, pă bune?! Acest îndemn împreună cu “Stai acasă noaptea, închide lumina și dormi.” spun serios că m-au amuțit. Așa că repet: pă bune?! Nu pot să nu ma întreb dacă nu cumva, într-un caz mai grav, un astfel de sfat sau îndemn nu echivalează cu un ultim brânci în gol.

Mai urmează apoi niște îndemnuri la alergat, la iubit, chestii de bun simț pentru cineva care “has the blues”, nicidecum suferă de depresie cronică. Pentru că, fără a fi un expert în domeniu, dar o persoană care a suferit de depresie, știu că atunci când ești în găleată nu prea îți mai pasă de nimic. Faptul că te îngrași, că nu mănânci sănătos, că nu citești, sunt un fel de frecții la un picior de lemn. Sufletul tău, dinlăuntrul tău este oricum amorțit.

Și încă ceva: corectați-mă dacă greșesc, dar nu e cam de bun simț să te iubești mai întâi pe tine însuți și abia apoi poți să ai pretenția că iubești pe altcineva? Cam cum poți trece peste vidul pe care îl simți pe interior atunci când ești în găleată, ca să iubești pe cineva din afară?

Doamna psiholog coach super-minte-luminată se întoarce

Ca și cum nu a fost suficientă această împărtășire a preaplinului cunoștințelor dumneaei, doamna Hoka revine cu lămuriri. Aș vrea să introduc probele 6 și 7.

 

  • Post 2 - partea 1
  • Post 2 - partea a2a

 

Admonestată masiv de public prin comentarii sau ratinguri de 1* pe pagina profesională, doamna dorește să își justifice demersurile. O face, desigur, prost. Dumneaei pare să creadă că nu are nicio vină că cele expuse pe pagina profesională crează reacții adverse. Fiecare are dreptul la opinia lui, la o adică, nu? Putem fi în acord sau în dezacord cu o opinie, nu?

Teoretic, doamnă Hoka, da. Practic însă, mai ales în cazul de față, nu. Să mă explic și eu, cu mintea mea de inginer.

În momentul în care ești un neica-nimeni și emiți opinii, oamenii pot să fie sau să nu fie de acord cu tine, nu prea contează. Pentru că ecoul acțiunilor tale ca neica-nimeni sunt egale cu un țipăt în vid – nu e aer, nu se propagă sunetul, nu te aude nimeni.
Dar când ești profesionist și ai peste 15000 de urmăritori pe Facebook și 5000 de prieteni, atunci se cheamă că nu mai ești neica-nimeni și ceea ce spui con-tea-ză. Se cheamă că ești influencer, se cheamă că oamenii tind să te asculte și să îți dea crezare. Iar când dumneavoastră, doamnă, emiteți judecăți câș legate de o boală psihică, făcând confuzii și supoziții groaznice din ignoranță sau lipsă de interes, se cheamă că educați câș pe acei oameni care vă urmăresc.

Pe lângă asta, mi se pare cu adevărat sinistru faptul că tot ce ați înteles din mesajele primite, a fost că lumea nu este de acord cu părerea dumneavoastră. Spun “sinistru”, pentru că se revelează astfel un nivel intelectual pe care, prin studiile dumneavoastră, vreți să îl sfidați. Mai mult, în finalul postului nu ezitați să faceți reclamă la cartea proprie, care “a reușit să inspire oamenii”. Să v-o spun p-aia, că și Maria Grapini a publicat o carte? Nu, nu v-o spun.

Am să vă spun totuși altceva: demersul de a vă cere scuze nu are niciun rost dacă nu este cu capul plecat, dacă nu vă dați seama unde ați greșit. Am încercat să vă explic într-un mesaj la ultimul post, dar cu o selectivitate narcisistă, nu ați fost capabilă să înțelegeți decât ce v-a convenit.

Într-un final ați șters cele două posturi buclucașe. Păcat pentru dumneavoastră că au fost alții suficient de rapizi, încânt să le rețină în formă de poze.

De ce scriu acest mesaj, doamnă Hoka? Pentru că eu consider că datorați o “mea culpa”.

Lucrurile astea nu se șterg pur și simplu, la fel cum deprsia nu se tratează cu floricele și meditații și morcovi. Consider că aveți o responsabilitate morală față de toți oamenii cu care veniți în contact prin profesia dumneavoastră, oamenii care vă citesc pe Facebook sau vă ascultă la TedX, să admiteți public că ați greșit cu acele afirmații, că le-ați făcut din ignoranță sau prostie sau orice motiv credeți că vi se potrivește, că prin a apela la dumneavoastră, ei cunosc și acceptă riscul. Așa cum am spus, responsabilitatea dumneavoastră nu se rezumă doar la pacienții sau clienții care vă trec pragul, ci și la cei pe care îi influențați prin mesajele ne- sau prost informate.

PS – mulțumiri doamnei profesoare A. Rusu pentru snapshorturile de pe Facebook.

Comments

Sharing is Caring

Help spread the word. You're awesome for doing it!