bine

‘R-aț’ ai drecu dă roacări!

Acest post vine din străfundul meu de femeie bătrână și trăită, oleacă plimbată, oleacă alcoolică și oleacă hateriță. Vă țineți bine?

Bine!

Mi-a sărit muștarul. De unde să încep? Fratello e barman. Un barman foarte cool, dar nu despre el este vorba. Mereu când ne vedem mă tot amețește cu fel și fel de lichioare și cocktailuri. Bon!

Mai demult le povestea el așa – că darul vorbitului la noi curge în familie – și “tra la la la la, pun niște iagăr” (știu că se scrie cu litere mari, fiind substantiv propriu, însă mi s-a părut mai important de evitat riscul de a citi LAGĂR 🙂 ).

Hop!

— Pui ce, mă zgâtieo?
— iagăr, mă. iagărmaistăr. Nu știi iagărmaistăr? Lichiorul ăla … .
— Boss, normal că știu, doar am stat șapte ani în Jermănica, mă împăunez eu, numa că se zice Iegărmaistăr, cu E. A cu două puncte, ai văzut alea două puncte de deasupra lui A de pe sticlă, nu, se citește E.
Nu degeaba sunt sora mai mare. Ca să dau lecții, normal.
— E, na! La noi toată lumea zice iagărmaistăr.
— Păi și dacă toată lumea zice prost, trebuie să faci și tu pe prostu’?
— Păi nu pot, mă, altfel. Vine unu’ la bar, un malac din ăla care nu știe multe, și cum pot să îl corectez eu? Coae, se spune iegărmaistăr, nu iAgărmaistăr. O să spună că sunt un bășinos în cel mai bun caz. În cel mai rău îmi rade și una.

De la discuția asta cu fratello, când mai îmi povestește despre băuturi și șmecherii, nu îl mai corectez. Cumva în mintea mea s-a creat impresia că ăi mai săraci cu duhul, așa, sunt adepții lui iagăr.

Toate bune și frumoase până azi.

Știț’, mie îmi place să mă dau pe Facebook. Mă uit la tot felul de oameni, unii asemeni mie, alții mai puțin. Nu știu cum anume am început să o urmăresc pe Lorena Lupu. Epatează nițel cam mult pentru mine, dar e fain să fii scos din ale tale. E ok. Anyway. Și nuș’ cum ‘mniezo mi-a apărut în feedul de Facebook un live cu ea și încă o domniță, habar nu am cine e, ce face, da’ e rock cic aparent. În fine. Și la un moment dat în acest live, care nu știu despre ce este sau cu ce se mănâncă, pen’ că nu se înțelege nimica din el, domnița roacheră face nițel reclamă la dugheana care le găzduiește:

— Antoane / Vasilică / Gheorghe (sau cum l-o fi chemând pe nenea chelnerul), care era oferta de azi?
— Mm XZYQ, că nu se aude nimic din ce zice nenea.
— Da, deci la ț beri, primiți și ț shoturi de i-a-g-ă-r.

Recunosc, asocierea cu domnița Lupu, față de care cred de bine, și faptul că domnița roacheriță avea negru pă la ochi, plus discuție mai fără perdea așa … toate astea m-au făcut subiectivă. Adică priveam cu suficient de multă îngăduiță niște caterinci ieftine, al căror timp cred că m-a trecut cumva. Dar la faza cu iagărul mi-a dat cu scurt circuit în creier.

Știu, poate nu pare mare lucru. La urma urmei fiecare zice cum crede sau cum știe. Dar mă supără foarte tare când teribilismul și ignoranța fac casă. Mai ales la cei de la care nu mă aștept. Dar da, e vina mea că am așteptări.

Comments

Sharing is Caring

Help spread the word. You're awesome for doing it!