Arhetipuri

Viața este despre perspectivă. Recent în jurul meu s-a schimbat perspectiva. A altor oameni, din fericire. Datorită acestei schimbări am avut prilejul să privesc totul din exterior. Mă fericește această instanță pentru că îmi conferă luxul unei observații în detaliu.

E mare lucru să ai timpul și spațiul să privești lucrurile în detaliu.

Făcând asta, azi am avut bucuria de a constata arhetipuri.

Când eram în liceu, profa de română ne-a scos arhetipurile pe nas. Noi repetam ca niște roboței neexperimentați … ă-hă-hă arhetipuri da, oameni trași la indigo, adică suflete, da. Habar nu aveam. Cei mai deștepți dintre noi aveam un zvâc venit de dincolo de lumi, o intuiție primordială care le conferea o perspectivă împrumutată a înțelepciunilor pe care profa de română încerca să ni le îndese cu lingurița în capetele noastre necoapte.

20 de ani mai târziu, o melodie de la Class m-a făcut să mă așez la tastatură. Arhetipuri, da.

Știți ce zic? Oamenii ăia care nu sunt oameni, sunt o reprezentare a unei idei picată în formă într-un mod inconfundabil. Un zâmbet, niște pomeți ridicați într-un anume fel. O remarcă identică a unor oameni aflați la oceane distanță. O îmbrățișare care se simte la fel. Sunt amprentele unor firișoare invizibile care se regăsesc în mai mulți oameni. Profa de română ar fi strigat, în episoadele ei de nemulțumire despre universul imperfect, arheus!

Da, arheus. Arhetipuri. Fire invizibile înșirate de Sufletul Lumii precum firimiturile lui Hänsel și Gretel. Și care ne fac, oriunde am fi, să regăsim drumul, să venim acasă. Orice ar însemna asta.

Înclin să cred că acasă ni-l construim totuși, nu e predefinit nici de Dumnezeu, nici de Nimic. Acasă ni-l facem noi înșine. Cu puțină traumă, cu puțină iubire, cu puțină dezamăgire, cu fiecare fir de nisip, fiecare secundă care si ne încrustează în piele. Dar despre asta într-un alt episod.

April 25, 2022
Dumnezeu A Sfeștelit-o
May 9, 2022
El Cu Mine. La 6 Ani.