Când Corectitudinea Politică Înseamnă Să Fii Struț
M-am gândit mult dacă să scriu postul ăsta pentru simplul motiv că nu îmi stă în caracter să mă iau de oameni online. Cred că internetul este un mediu care distorsionează personalități destul de mult și nu vreau să contribui la asta. Dar de ajuns.
Ce se întâmplă în zilele noastre în numele corectitudinii politice este grav.
Aici nu este vorba despre subiecte sensibile precum homosexualitatea sau religia sau feminismul unde, de ceva vreme, se merge în vârfurile picioarelor de teama unei provocări. Aici este vorba despre libertate. Mai precis libertatea de a alege un produs și rolul pe care ea îl joacă într-un capitalism prost înțeles.
De ce am ajuns să scriu aceste rânduri? Un scurt sumar.
Există o persoană care ar putea fi, fără a greși prea mult, considerată travel blogger. Am început să o urmăresc pentru că mi-au plăcut sinceritatea și candoarea posturilor ei. Fără pretenții de divă, fără editări excesive ale experiențelor, fără bling-bling-ul instagramesc care de obicei acompaniază persoanele de fel.
Persoana asta postează pe blogul personal, pe pagina de Facebook a blogului și pe contul său personal. Nu vreau să mă exprim despre calitatea posturilor, nu cred că este important sau că am vreun drept să critic.
Într-o zi frumoasă de 27 iunie 2019, după ce serviciul de ride sharing Yango a fost lansat în București, mi-au atras atenția două posturi ale domnișoarei legate de acest serviciu. Ceva de-a lungul ‘uau, ce superprețuri, uau, uau, uau!’. Nimic greșit. Fiecare are dreptul să aleagă pe ce anume să cheltuiască banii.
Acum, pentru cine nu știe contextul, pe 26 iunie guvernul Dăncilă a reglementat în regim de urgență (cum altfel?) transportul alternativ de persoane. DIrect vizate sunt firmele Uber, Bolt și Yango, care începând cu acea dată vor avea voie să își exercite serviciile. Ceea ce miră pe toți este cum Yango a fost capabil să își înceapă activitatea fix de a doua zi pentru că aparent era în regulă cu toate avizele și actele necesare. Coincidență?
Poate că aș fi trecut cu vederea această exaltarea acestei persoane dacă nu am fi intrat în discuții apoi pe tema a cine este Yango și cui anume servește (rușilor) și aș fi primit niște replici oarecum alarmante din partea ei. Ceva de genul ‘nu prea îmi pasă, datoria mea este să informez oamenii legat de mijloace ieftine de a călători’ sau ‘nu prea îmi pasă, ce e cu atâtea scenarii conspiraționiste’ sau ‘nu prea îmi pasă, faptul că în România se dă OUG ca serviciile de tip Yango să intre în legalitate este doar o coincidență’. Serios?
Mărturisesc că până la acest schimb de replici aveam tendința să o consider un om din bula mea — cu capacitatea de a discerne și a face niște judecăți de valoare. Pe scurt, cineva care să apeleze la rațiune. Se pare că m-am înșelat.
Când cei din jur încearcă să îți explice că lumea e prea murdară să crezi în coincidențe, că nu are cum ca Yango să nu fi uns un guvern oricum mizerabil de corupt ca să îi iasă pasența cu ordonanța, că promovând Yango nu faci decât să urinezi (ca să fim corecți politic) pe ele de proteste din ultimii ani și, implicit pe oamenii care au mers la ele, iar tu o ții langa că sunt banii tăi și faci ce vrei cu ei dar că îmi respecți opinia că deh, e la modă să spui asta, atunci nu se cheamă nici măcar că ești corectă politic. Atunci se cheamă că ești ig-no-ran-tă.
Că vine din naivitate, că vine din orgoliu, nu prea mai contează și nici nu se scuză. Ceea ce contează este că persoana asta are o audiență pe Facebook, niște oameni care o citesc și care o și cred. Iar oamenii ăia cunosc alți oameni. Și tot așa.
Și, ca să închei …
Poate vă întrebați ce treabă are corectitudinea politică cu cazul de față. Ei bine, aici corectitudinea politică vine în forma libertății de a alege un serviciu sau altul. Uber sau Yango. Într-o lume ideală, desigur, alegerea aceasta ar fi independentă de istorie. Dar nu este cazul. Și prin a pretinde că respirația mamei Rusii în ceafa noastră nu ne dă fiori pe șira spinării este nu doar copilăresc, ci inconștient și iresponsabil.