Fețele Care Ne Conduc

A durat mult sau poate a durut mult până să încep să scriu pentru că, sincer, mă apucă o silă existențială doar când mă uit la fețele lor.

Știu, nu totul se rezumă la aspect. Este mantră pe care am repetat-o întruna pentru că nu am avut de ales de-a lungul timpului. Lol. Dar mă întreb disperată cum dracu’ ajungem să avem în frunte toți urâții, toate matracucile și toți gușații. Cum mă?

Probabil că dacă ar fi făcut o treabă bună în politică, nu m-aș lua de fețele lor. La urma urmei nici Merkel sau Macovei sau Putin (nume luate random) nu sunt fotomodele, dar măcar știu cum să facă să nu atragă atenția asupra aspectului.

De unde a pornit totul?

Păi de la postul ăsta, în care fratele ministrului educației (îl știți pe Pop, nu? Ăla cu “genunche”, cu “viitorul mai bun decât cel prezent” – citate din memorie, nu mai caut acum exact a măcelărit limba română, că fac apoplexie), deci nu Liviu Pop, ci fra-su’, ăsta din poza de mai jos, se adresa ca la ușa cortului, ca să nu zic ca un cocalar ce se pozează la sobă, unei femei. Mă rog, mai puțin important cui se adresa, mai nasol faptul că domnul Radu Gabriel Pop lasă preaplinul să i se slobozească din minte într-un spațiu public.

Mânată de curiozitate, vreau și eu să văz cine anume e domnul Radu Pop, aș că mă dau pe Facebook. De acolo e și captura de mai jos, btw.

După ce mă uit prin poze și postări, atât cât mi se permite, am revelația: nimeni în afară de Johannis, deși nici acolo nu-s prea sigură, nimeni dintre dăjtepții ce ne conduc nu are consilier de imagine. Iar aici nu mă refer doar la vizual. Mă refer și la rahaturile pe care le debitează în mod curent în social media; le-a zis lor cineva ca e cool să fii pe Facebook și acuma se suie cu picioarele în troacă. Stai că mi-am amintit despre Elena Udrea când și-a scris FERICIRE pe spate cu pixul în lungul vertebrelor … ma duc să vomit nițel. Brb.

Gata.

Revenind la Radu Pop.

Mă uit din nou la poza de mai jos. Ce mai e de spus? Vedeți cum fața lui completează acel tablou ieftin? Aceasta nu cred să fie o întâmplare. Mă opresc aici că mai e mult până departe.

2. Știu că nu am zis, dar domnul Pop a fost 1, deși nu pare.
Primul ministru al României, Mihai Tudose. Cred că s-au făcut toate glumele despre felul în care arată. Câteva epitete îmi vin în minte și nu, nu au legătura cu cârciuma, ci cu o bucată de hârtie boțită.

3. Gabriel Oprea. Nu, nu a fost băgat la pârnaie după ce a murit polițistul ăla din cauza lui. Eu cred că măcar pentru tulburarea psihică a publicului tot ar trebui ascuns de oameni … în închisoare. Nu poți să nu ai coșmaruri după ce îi vezi trefla de broscoi râios. Pur și simplu nu poți. Ascundeți pruncii și, mai important, polițiștii.

4. Victor Ponta. Fostul prim-ministru, se bucură nițel de un con de umbră binevenit după toată tevatura cu plagiatul și alte grozăvii PSDizde. Nu știu alții cum sunt, dar pe mine mă umple de spume acest om. Când a candidat la președenție împotriva lui Johannis, aproape că am murit cu bunică-mea de gât. De ce? Nu pentru că Victoraș este plagiator sau că mințea cu nerușinare tot timpul, ci pentru că bunică-mea zicea “Lasă mamaie, că uite ce bărbat tânăr și frumos!”. Ăsta, mă? Mai bine mă cos la gură decât să îl pup pe ăsta. Și la ochi.

LE: Seamănă nițel cu Kim Jon what’s-his-face sau halucinez eu? Poate e de la rotunjimea porcină, nu știu.

5. Traian Băsescu. Fostul președinte al României. Om cu cojones în timpul ăla, de multe ori cam țăran pe tarla, dar na, eu în continuare zic că a făcut multe chestii bune. Booon! Însă nu pot să nu mă întreb, chiar după atâta timp, care dintre cei doi ochi funcționează. Și mă întreb asta pentru că derapajele tâmpite post-președenție cu ocazia mișculațiilor cu abuzul în serviciu sunt cel puțin nașpa. Cred că i s-a subțiat ciolanul și vrea și el ceva.

6. Sevil Shhaideh. Frate, ăsteia îi pare rău că trăiește sau care e faza? Adică eu înțeleg că bocancul lui Dragnea e greu, dar pur și simplu nu am găsit o poză în care să arate cât de cât ok. Pe lângă asta, prezența ei aduce a genul ăla de femeie de serviciu care sparge semințe într-un pahar de plastic după ce a stins în el țigarea înecând-o într-un zaț de cafea. Genul de persoană perfidă, care în fața șefului e “Da, șefu’. Sigur, șefu’.” și pe la spate își bagă și își scoate toate cele în arborele genealogic al șefului.

Pfew. Mai am încă următoarele nume:

Olguța Vasilescu — vă era dor de ea?
Adrian Năstase — nu, n-a murit, neică
Tudorel Toader — personaj de actualitate cu multe biluțe
Gabriela Firea — și aici cred că s-au făcut toate glumele cu gospodine și pandeli, dar nu pot să o las de-o parte pe una care îmi insultă inteligența și … sexul.
Petre Daea — fără oaie totul este trist
Grațiela Leocadia Gavrilescu — pe asta nu o știți, bat pariu, am și uitat de unde am luat-o, dar m-a fascinat numele L-E-O-C-A-D-I-A și freza ei.
Mai ziceți voi.

Voi reveni cu detalii.