hero image

Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 11. Spre Ella

După ce am petrecut Revelionul în apropiere de Sigiriya, în centru-nordul Sri Lankăi, am început să coborâm către plajă. Ne-am oprit la Ella.

Am părăsit Kaveri fără părere de rău.

Sinceră să fiu am cam luat țeapă cu locul ăla. I se spune ‘resort’ cam de pomană. Servicii tare proaste. Nici cu curățenia nu se omorau. Ce a compensat masiv a fost locația — în mijlocul junglei, arhitectura locului — am mai spus, zici că erai într-un Indiana Jones și nu kitschos, și oamenii în general amabili. S-a văzut managementul prost al locului, din păcate.

Azi, Sithi, un băiet destul de tinerel și cu vorbele la el, ne-a dus cu tuk-tukul 189km până la Ella.

Am făcut 6 ore și jumătate până aici, pe drumuri umblate și mai puțin umblate. Inițial am refuzat oferta de a petrece 6 ore înghesuiți și hurducăiți, dar mi-am dat seama că nu e ca și cum avem altceva de făcut. Plus că ne dă ocazia să cunoaștem oamenii (pe Sithi) și să vedem locurile mai îndeaproape. Și așa a fost.

Sithi a avut și el niște camere de închiriat înainte de corona.

Dar, ca mulți oameni de aici, a fost afectat de virus. Turismul a scăzut la zero, iar Sithi a renunțat la camere — care erau închiriate, spre norocul lui. Acum face tuk-tuk până se mai pune economia pe picioare. Spune că înainte de corona bubuia turismul și are încredere că își va reveni.

Am observat și la el căldura și bunăvoința specifice locului. E drept că și-a scos pârleala cu noi, dar nu am avut senzația că se uită la noi ca la o vacă de muls, cum s-a întâmplat la resortul vieții uneori.

Ca un om care cunoaște că puterea turismului stă în servicii, Sithi a oprit la un restaurant și, după ce a observat că am cam fost ignorați, ne-a zis ‘hai să mergem mai departe’. Și bine am făcut.

Am oprit la o mâncătorie pe marginea drumului unde am băgat kottu până n-am mai putut.

Pentru 3 oameni, mâncare și suc, am plătit 1100 rupii (vreo 5.5 lire). Mno, nu se compară cu Sigiriya, unde la același tip de mâncătorie am plătit pentru 2 oameni, mâncare, suc și desert, 1750 rupii.

La Ella stăm acasă la cineva.

Peisajul aici este foarte dramatic. Dealuri, pante abrupte, nori, orez și ceai. Și de peste tot se vede frumos. Ah, și este plin de albi. Este un loc tare turistic. E dubios pentru noi pentru că numai în Thailanda, în locurile cele mai populate, am văzut asta. Cred că treptat ni se conturează un mod de a călători, și ăsta este cumva în contratimp cu turiștii. Și ca sezon, și ca destinații.

Cred că oamenii ar trebui să alcătuiască un capitol separat al acestei călătorii.

În jurnalul ăsta am făcut un fel de pontaj, mai puțin pe corazon așa, dar credeți-mă, oamenii reprezintă 75% frumusețea sau urâțenia unui loc.

Am să dau aici doar un sneak peak la capitolul oameni.

De când suntem în Sri Lanka, ni se conturează relația localnicilor cu indienii. Am avut un preview în Colombo, unde Suzette, gazda noastră, ne-a spus cu mândrie că indienilor le place să vină în Sri Lanka. Am luat-o de bună. Puțin mai târziu am stat la povești cu un cuplu de indieni, vecinii noștri. Din discuția cu ei a reieșit că mâncarea din Sri Lanka ar fi cam diferită (în sens negativ) decât cea din India. Totul însă foarte subtil. Trebuia să citești printre rânduri.

Lucrurile au fost confirmate la Kaveri unde am cunoscut un nou cuplu de indieni. Mai puși pe dat din casă, iar noi cu mai mult timp la dispoziție. Felul în care vorbeau despre sri-lankezi era cel puțin peiorativ. Chestii de felul ‘când ajung aici, uit engleza că aștia vorbesc așa prost’ sau ‘mâncarea asta este mult mai nasoală decât a noastră’ (amuzant e că și sri-lankezii spun la fel despre mâncarea indiană), etc.

Și vice-versa este valabilă. Sri-lankezii nu prea-i au la inimă pe indieni.

În general ei se bucură de turiști, dar este o tensiune foarte ciudată în aer atunci când turiștii sunt din India.

Am venit pe insula asta fără niciun fel de așteptări. Sinceră să fiu, nu m-am documentat suficient de mult. Eram atât de disperați să plecăm de acasă. Eu una, undeva în adâncul sufletului meu mic și negru, mă gândeam că este un fel de paradis tropical. Pentru că atât pot eu când nu mai pot. Să visez.

Dar Sri Lanka este un spectacol de un verde crud cu accente de roșcat — miros de junglă după ploaie amestecat cu cel de gaze de eșapament, o piscină perfectă în mijlocul lui nicăieri și un carcalac gigantic în baie. Iar din pânza asta imperfectă oamenii crează tot felul de îmbrăcăminte, unele fascinant de elegante și senzuale ca o rochie de seară, altele simple și confortabile ca o pijama de bumbac, sau zgâriecioase și incomode ca pânza de sac.

Mă opresc aici că e târziu și mi se leagă ochii. Nu uitați de Instagram. Am pus poze faine de pe drum.

January 3, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 10. Kaveri Ayurveda Resort
January 4, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 12. Ella