hero image

Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 15. Natural Mystic Sanctuary

Azi nu am făcut nimic. Mă, da’ știți cum? Atât de nimic încât abia am avut o poză să pun pe Instagram. Și a fost una bășită din aia cu hamacul și picioarele mele care se uitau in zare. Tipic Instagram, tipic lame, dar mi-a fost mult prea lene. Alin a făcut un filmuleț cu o lipitoare care se agită turbată după degetul lui, dar și pe ăla mi-a fost lene să îl pun. Că trebuia să mi-l trimită mie cu AirDrop și să editez ceva. Mneah.

Dar lasă că povestesc eu ce se întâmplă

M-a inspirat cartea lui Liviu Iancu, Xanax.

Deci Alin mergea pe cărăruie așa la vale și deodată vede o frunzuliță. Și pe frunzuliță vede ceva care seamănă cu o râmă, dar mai scurtă, și mult mai isterică. Aparent așa devin ele, lipitoarele, când trece un corp cald pe lângă. Ca un fel de pisde de Fratelli sau Boa sau ce alte cluburi de agățat mai există prin București atunci când trece pe lângă ele un burtos chelios cu clătite de grăsime pe ceafă și cu brelocul de la BMW-ul alb la chei.

V-ați prins. Râma isterică era o lipitoare.

Iar Alin, falnic agitator de spirite, ia un băț și o zgârmă. Lipitoarea mârâie încet, ca o pretendentă la BMW-ul alb care s-a trezit dimineața în pat străin și și-a dat seama că BMW-ul alb era de fapt un Duster.

Apoi o întărâtă cu degetul. Și ea, simțind miros de sânge arterial, se agită ca barba lui Davy Jones în bătaia furtunii. Nu nimerește degetul, se mai duce și mâine în Fratelli.

The End. Eh, nu e așa că v-ți putut imagina?

Lăsând gluma la o parte, vreau să vorbesc de ceva serios.

Despre locul ăsta unde stăm. Natural Mystic Sanctuary.

Gazda noastră se numește Karin și este nemțoaică. Tot designer la origini, a umblat lumea în lung și în lat și s-a stabilit aici acum vreo 10 ani. A cumpărat un versant de munte și a deschis un fel de pensiune. Trei camere și un bordei. Pe filosofia pace cu natura, sustenabilitate, ajutat comunitatea, etc.

Azi ne-am petrecut câteva ore bune vorbind despre tot felul de lucruri. De la religie, la politica locală, la filosofie de viață. Genul de discuție care te face să cunoști omul.

Am mai dat, cu ocazia asta, o altă voce feminismului.

Să explic. Karin are undeva la vreo 40 de ani și conduce acest mic așezământ singură. Nu a pornit singură la acest drum, dar așa s-au întâmplat lucrurile. Chiar din exterior, acest lucru mi se pare extrem de intimidant. Faptul că trebuie să se ocupe de toate (TOATE) aspectele singură într-o țară unde abia rupe câteva cuvinte în limba oficială și unde obiceiurile oamenilor sunt complet diferite.

Mai presus de toate este o altă nuanță.

Sri Lanka a fost trecută de olandezi, portughezi și britanici. Acest trecut bogat colonialist și-a lăsat amprenta asupra modului în care localnicii se raportează la albi. Ei sunt văzuți ca oameni atotputernici, adevărate vaci de muls când vine vorba de finanțe. Asta este preconcepția. Justificată în anumite instanțe, dar tot o preconcepție rămâne. Ori situația de față este departe de a fi așa. Karin este un om ca oricare altul care vrea să facă un business fair, nu să se îmbogățească, care vrea să contribuie cu ceva la planeta asta. Toate astea fără mult ajutor.

Iar pentru mine asta reprezintă un model de multe.

Curaj este primul cuvânt care îmi vine în minte. Pentru că o face într-un loc complet străin, relativ fără ajutor.

Apoi este un model de … nu știu cum îi spui cuiva care își urmează instinctul și curiozitatea. Karin a mers de colo colo prin lume din dorința de a descoperi, de a găsi răspunsuri la întrebări care i s-au ivit în minte. Cred că rezonăm aici.

Și nu în ultimul rând este un model de optimism realist. Când vorbești cu ea, nu debordează de falsitatea ălora care spun “eu sunt mereu optimist” sau a fake-zenului tuturor tutelor de pe social media. E nedrept să zic “tute” că sunt și mulți “tuți”. Karin ia lucrurile cum vin, câteodată se satură de toate și vrea să încuie și să plece la confortul nemțesc. Apoi se calmează, respiră și caută alternative. Se duce puțin până la râu, se uită la copacul gigantic de acolo și revine cu o idee. Nu are o rețetă a succesului pentru că nu caută una și nu e speriată nici de eșec.

Am crezut că am să scriu acest post ca să-i fac reclamă la locșor. Dar scriind, mi-am dat seama că e mai mult decât atât.

Femeia asta e un model de urmat sau măcar un model punct. Ceva la care să aspirăm când dăm cu aspiratorul. Sau când facem o cadă.

Dar da, veniți la Karin dacă ajungeți în Sri Lanka. O găsiți pe Airbnb.

Veniți în creierii junglei să vă spălați creierii. Și să mâncați mâncarea absolut delicioasă a Sudanthei. Eu nu-s vegetariană și cu atât mai puțin vegană. Dar aici nu simt diferența. Sfântă vacă, să zic așa. Veniți să vă dați în hamac și să povestiți cu o femeie incredibilă.

De Instagram nu mai zic, că mă fac de râs cu pozele de azi. De fapt poza, ca e aceeași.

January 6, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 14. Deniyaya
January 8, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 16. Natural Mystic Sanctuary