hero image

Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 20. Plaja Dalawella

E ziua 20 în Sri Lanka iar azi amândoi ne-am trezit când s-a crăcănat de ziuă. Adică la 6 și un pic.
Înainte de micul dejun am intrat în apă ca să profităm de liniște. Ieri, eu am văzut de aproape o țestoasă cât toate zilele, iar azi a fost rândul Oanei. Eu veneam agale de la niște cataroaie unde am pozat pietre și nori, când o aud pe Oana…

Am văzut o țestoasă cam atâta …

Oana era voioasă nevoie mare și vorbea mult 🙂 Vedeți clipul de pe Instagram.

Hai că ziua începe să ia viteză, mă duc la mal, să las telefonul și revin.

Five minutes later…

Oana gesticulează ca o apucată. Se speriase de ceva ce arăta ca o piatră enormă. Era, de fapt, o altă țestoasă imensă ce lopăta agale printre noi. Bag capu-n apă. Pfoai! Am înotat amândoi în urma ei iar apoi satisfăcuți.

Soarele era deja de două sulițe pă cer când încet în jurul nostru atmosfera se rusifică brusc.

Am observat de acum câteva zile că se vorbește preponderent rusește în jur, dar parcă azi prea s-a revărsat Volga pe plajă.

Nu știu cum am nimerit noi acilea. Și, mai important, cum de 95% din turiștii de aici sunt ruși? E intenționat? Care mai de care cu copii, cărucioare, ghiozdane, tatuaje, ochelari de soare și foarte puțină engleză în stoc. Vorbesc tare, iar culoarul ce dă din curtea hotelului spre plajă seamănă cu o stație de metrou din Moscova la orele dimineții.

Mulțumiți de ce am văzut dis de dimineață, după ce trecem prin micul dejun în viteză, ne așezăm și noi pe marginea terasei de unde se vede toată plaja. De aici, ca două babe în ziua de duminică, ne uităm după vapoare, țestoase, cupluri cu tatuaje și copii, beach boys sau orice altceva ce dă din coadă.

O las pe Oana să savureze momentul și o bere rece iar eu trag o fugă să mai fac nește poze.

Ajung la alte stânci, fac niște poze, mă-ntorc. Alerg spre terasă cu ochii mijiți — mi-am pierdut ochelarii de soare sub pod la Ella, dacă mai țineți minte povestea cu lipitorile sub pod în junglă.
Cum alergam eu ca Hasselhof pe plajă, cu coada ochiului zăresc doi bărbați mai împliniți cum sar în valuri dincolo de recif, cam pe unde un surfer autohton îmblânzea valurile cu placa lui decolorată. Arăta destul de spectaculos locul iar domnii păreau niște copii supraponderali bucuroși că au scăpat la apă.

Ajung pe terasă și arăt Oanei pozele. Apoi zic

Fii atentă ce faine valuri acolo, uite cum se distrează ăia doi.
Mda, fain.

Se lasă tăcerea. Eu mă fixez cu privirea pe tânărul ce aștepta în larg valul perfect. Pe aceeași direcție erau cei doi care păreau că se distrează. Observ apoi că totuși ceva nu e la locul lui. Unul din ei, cu un tricou alb, dădea din mâini cam moale. Curentul îl trăgea în larg. Colegul lui îl trăgea în sens opus. Zadarnic. Valurile erau mari și el era probabil stenit. Mă ridic și fac semn cu mâna. Zic Oanei

Io cred că ăia au probleme.

Strig la barman, încep să fluier ca să-l fac atent pe surfer.

Se aude și din larg Help! Help! Într-adevăr, cel cu tricoul alb se lăsase pe spate și curentul îl trăgea în larg.
Lumea începea să fie atentă, părinții își țineau copii de mână pe plajă. Un tânăr subțirel, dar bine clădit, apucă o placă mare de surf și sare în ocean înotând cât putea el de tare. Surferul din larg a auzit fluierăturile de la mal și încearcă și el să ajungă la domnul cel epuizat. În mai puțin de 2 minute cei doi au ajuns la domnul cu tricou și au băgat sub el o placă. Vreo 5 minute s-au tot chinuit cei doi să-l treacă de curent pe domnul ostenit și să-l aducă la mal. A scăpat ca prin urechile acului.

Aici am să fac o pauză.

Cei doi erau iresponsabili, dar vânjoși, adică ruși, unul dintre ei a fost foarte aproape să încheie și concediul și toate celelalte socoteli într-o plictisitoare zi de miercuri pe o vreme unde nu te așteptai la mai nimic.

Salvatorii sunt sri lankezi, angajații de la hotelul unde suntem cazați. Am aflat că se mai numesc și beach boys. Am înțeles azi de ce. În mod normal, când nu salvează de la înec oameni tembeli, pe unul dintre ei îl vedem dimineața măturând, adunând mizerii de pe plajă, aducând mâncarea clienților, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu modest și gata să ajute. Pe celălalt, nu l-am mai văzut dar după cum se poartă pare un om al mării de-al casei. Fac un contrast ciudat ei doi cu masa mare de ruși tot timpul încruntați ca într-un invizibil război cu toți din jur.

La prânz, pentru că am redescoperit bucătăria thailandeză de peste drum.

Am mers prin soare și pe străduțe strâmte decorate cu măști de unică folosință și pungi de plastic până la micul restaurant. Aici, pe lângă mâncare gătită cu grijă, totul e curat și aranjat ca-n farmacie. Gazda, e o thailandeză cam pe la 50 de ani ce emană bunătate și pricepere. Ne recunoaște și ne întâmpină cu bun venit in limba proprie.

După prânz… nimic spectaculos. Până și cuplul glam de ieri au renunțat la ședința foto la apus. Acu suntem sus în cameră, Oana zice că lucrează iar eu trag de articolu’ să-i fac nod că fundiță nu mă pricep.

January 11, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 19. Plaja Dalawella
January 13, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 21. Dalawella & Unawatuna