Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 21. Dalawella & Unawatuna

A devenit un soi de rutină. Ne trezim cu noaptea în cap și mergem să înotăm cu țestoasele. Oamenii de la barul de jos deja ne știu. Azi de dimineață managerul mi-a zis ușor surprins că da, a observat că ne trezim tare devreme. M-am simțit ca la școală când mă trăgea de urechi doamna învățătoare că am cretă pe uniformă.

Până la 9:00 noi deja ne-am plictisit de bălăcit.

Atunci luăm micul dejun. După care mai urmează o secvență de înotat pe deasupra micului recif, eventual mai întrebăm o țestoasă de sănătate.

Și tot de obicei mergem la prânz la thailandez la masă. Numai că azi am fost în Unawatuna să cumpărăm niște ochelari de soare pentru Alin și niște internet. Că doar posturile pe blog nu se pun prin magie. Și am mâncat acolo. Un curry destul de nașpa, iar Alin un kottu puțin cam dubios.

Ah, aici ar fi cazul să fac ce fac bloggerii de călătorie consacrați și să dau un pont.

Și data trecută când am fost plecați în Asia, am folosit același principiu cu netul. Alin a cumpărat un router mobil la care ne conectăm amândoi. În mod normal se bagă o cartelă SIM în el și ai internet. O reîncarci oridecâteori ai nevoie. Nu ne-am mai complicat cu cartele locale pentru telefon. Și de data asta a funcționat treaba. Și bine a făcut. Că în Sri Lanka, deși toată lumea zice că are WiFi, dacă există cu adevărat și nu e ‘defect’, merge super slab. Nici vorbă să pot să încarc o poză sau să postez pe blog.

Așadar Unawatuna.

Ne-am fâțâit pe acolo prin zona turistică pe o căldură infernală. Am văzut plaja. Tot a noastră e mai faină, deși aia e mai lată. A noastră are recif și țestoase. Pam-pam!

Apoi am mâncat un curry destul de nasol. Asta am zis. Am mai cumpărat niște mirodenii. Una-două chestii pentru Carla și apoi am zburat spre cazare. După care, ca orice oameni în concediu și care se respectă, am făcut un dușuleț și ne-am culcat umpicuț. Că suntem bătrâni.

Ne-am trezit, ne-am dat din nou cu țestoasele. Am mâncat pizza. Am comentat una-două șotofuting și gata. Ah da, și Alin a pozat bolovani. Nu m-am împotrivit pentru că sunt frumoși și pentru că oricum nu aveam ce să pozăm. Vedeți Instagram.

Voiam să zic, este un sentiment ciudat. Vederea țestoaselor a devenit o chestie normală. În nici două zile. Cum o fi să trăiești așa tot timpul? M-am tot uitat la reacția mea atunci când am văzut una pentru prima dată și mi-am dat seama cât de mult ne-am orășenizat.

Atât pe azi că-mi pică ochii în gură.