hero image

Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 24. Plaja Dalawella

Oamenii care mă cunosc știu că nu sunt o persoanăăăă … din aia care zâmbește mult și în orice situație. Câteodată mă revolt de-mi sar capacele. Nu-mi place optimismul de complezență, acestă fundiță cu iz instagramist cu care împachetăm orice situație doar pentru că așa dă bine.
Dar când stau să mă gândesc la călătoriile noastre, cred că am fost, cu mici excepții, mai zen așa. Nu că mi-am propus, dar pentru că în general, merg undeva să cunosc, să aflu, să învăț. Și atunci, în loc de filtre, am toți senzorii turați la maxim.

Azi îmi reintru în pielea de războinică pentru că .. pentru că așa m-a făcut mama și pentru că îi dau dracu de oameni.
Ar trebui să existe o mantră printre călători.

Nu zăbovi prea mult într-un singur loc pentru că n-are să-ți mai placă.

Am început ziua înotând iarăși. Dar ceva nu era la locul lui, ar zice Alin. Ne-am bălăcit, am trecut pe lângă locul unde știam că e bănculețul cu peștici de care am vorbit acum câteva zile. Nu m-am mai apropiat. Am înotat ceva vreme.

La un moment dat, m-a distras un strigăt dintr-un grup de indivizi. O puștoaică atrăgea atenția adulților care o însoțeau că pe lângă ei înota o țestoasă. Nimic bizar, m-am gândit, deși fetița a fost cam gălăgioasă. Dar m-am gândit că e entuziasmată, așa cum și eu am fost prima dată când am dat nas în nas cu o minunăție din aia de animal.

Treptat s-au tot apropiat oameni, să fi fost vreo 10-12. Înotau în curu animalului.

Mi s-a părut puțin claustrant pentru animal, dar n-am zis nimic. Nu prea poți cuantifica sentimentele oamenilor, poate doar erau extrem de entuziasmați. Treptat au început să apară indivizi cu pungulițe în care aveau alge. Din când în când scoteau o mână de ele și aruncau în apă ca să hrănească țestoasa. Moment care era urmat de scunfundări și onomatopee.

S-au ținut după bietul animal mai bine de o jumătate de oră. La un moment dat l-au încolțit în asemenea hal încât nu avea încotro să o apuce. În spate era reciful peste care nu putea înota că este ieșit din ocean, iar în jur era puzderie de nătărăi.

Am scrâșnit din dinți, dar tot n-am zis nimic. Mă tot gândeam la Alin care m-a atenționat că nu-i poate bate pe toți.

Dar vine un punct în viața unui om când își dă fesul pe spate, își suflecă mânecile și-și bagă p**a. Eram cam la vreo 10m de spectacol când am urlat

DON’T TOUCH THE TURTLE!

Abia dacă s-au sinchisit. Să mor dacă mint. Am mai urlat o dată. Atunci s-a întors un neanderthal cu puradelul la subraț. Era cel care întinsese mâna spre capul țestoasei scos din apă. Avusese câteva tentative de gen. Nici nu mai știu ce mi-a zis că eram străvezie de furie. I-am zis ceva că nu e ok să urmărească și să streseze bietul animal în halul ăla. Se uita la mine ca o bovină. Ceilalți compatrioți (am uitat să zic că erau toți ruși, așa e?) cred că nici măcar nu au priceput ce am zis. Pentru că sunt atât de bătuți în cap și nesimțiți încât nici măcar două boabe nu rup pe engleză.

Ați putea crede că tirada mea se oprește aici, dar nu. Adevăratul gust amar avea să vină.

Când am ieșit din apă îmi bătea inima în gât de furie. Alin tăcea mâlc. Ne-am luat la vorbă cu un belgian, simpatic tip, dar eram cu un ochi în apă. Ăia tot nu dădeau pace animalului. L-au urmărit până aproape de plajă.

M-am dus la bar la unul din băieții buni la toate să-l rog să fluiere la ăia să lase țestoasa în pace. Aparent și asta este una din atribuțiile lor. Îi explic omului că ăia hrănesc animalul și apoi îl încolțesc. Iar nătăflețul îmi zice râzând că da, e un nene aici care vine frecvent să hrănească țestoasele. Că face asta de mult timp și că asta a atras turiști.

Before, no people here. Now turtles, much people.

Ce dracu să mai zic? Cum să-i explic că nu e ok să obișnuiască animalele așa? În paranteză fie spus, sri-lankezii înșiși recunosc cât de greu o duc de când cu corona. Fără turiști țara e pe butuci. Mulți și-au vândut mașinile și ce bunuri au mai avut. Situația e cam sumbră. În astfel de condiții, li se cam fâlfâie lor de viața țestoaselor și nu prea sunt interesanți să gândească cu bătaie lungă. Habar nu au și nici nu îi interesează ce înseamnă sustenabilitate. Sau dacă au habar, nu au resurse.

Situația este destul de similară cu ce se întâmplă în România.

Ceea ce face admirația pe care o auzi de la ei despre România, atunci când le spunem că suntem de acolo, și mai ridicolă. Aparent sunt mulți care visează să meargă la lucru în România. Că “better salaries”,”nice country”. I shit you not. Asta spun toți. De la cei mai săraci, la cei mai bogați, este o părere general valabilă.

Am încercat să explicăm că nici la noi câini nu au covrigi în coadă și, pe lângă asta, pot avea surprize neplăcute cu rasiști. A mai auzit cineva ceva despre brutarii din Sfântu Gheorghe, apropos?

Deci da, este o problemă sistemică. Depind de turism și fac orice să capteze venit.

Și nu prea poți să-i condamni. Din păcate însă au parte de cele mai oribile feluri de turiști — cocalarii. Întâmplător sau nu, sunt ruși. Se țin ciorchine, ca omizile, zice Alin. Sunt nepoliticoși cu stafful și-i tratează ca pe niște servitori, sunt zgomotoși, neprietenoși, nu-s dornici să descopere nimic despre țara pe care o vizitează și, mai rău decât orice, distrug ce le iese în cale. Iar când te uiți și cum mănâncă și cum arată (numai cefe late și botoxate), asemănarea cu o ciurdă de porci le-ar face mai multă dreptate decât omizile.

Ne apropiem de plecare și concluziile ies la iveală.

Sri Lanka este o țară absolut minunată. Cu oameni calzi, sinceri, primitori. Mâncarea mi-a mers la suflet mai mult mie, că e picantă, dar dacă scoatem chilli din ecuație, Alin are cuvinte bune de spus despre kottu în special. Peisajul nu mai zic — natură din aia cum nu prea mai găsești. Munți semeți, cascade care plâng în căderi spectaculoase, junglă mustoasă și plaje cu nisip auriu. Și cu toate astea, este prost manageriată, exact ca România.

Iar legat de ruși, deși creierul meu rațional știe că nu-s toți la fel, o să-mi șterg cu greu amintirea ghiolbanilor întâlniți aici.

Pe Instagram am pus niște poze tare spectaculoase cu cerul de azi.

January 15, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 23. Dalawella
January 17, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 25. Plaja Dalawella