hero image

Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 7. Lion’s Rock, Sigiriya

Ca să fiu sinceră, mi se închid ochii. Și nu e nici 7. Așteptăm să mâncăm.

Am dormit ca naiba azi noapte cu gândul la carcalacul uriaș pe care l-am găsit în baie. Iar asta se întâmpla după ce am văzut un gândac din ăla negru cât pumnul de copil. Zemos așa. Mno, suntem în junglă, dar durează ceva să se învețe și creierul meu de orășean cu din astea.

Sper că după cele 1232 de trepte până sus pe Lion’s Rock și cele câteva ture de piscină, să fiu eu cea care sforăie la noapte. Nu Alin.

Așa, să revenim la cele 1232 de trepte.

Ca să ajungem la ele am închiriat un scooter — vezi imagine. Prilej cu care iar ne-am simțit ca Tom Cruise (în vremuri de restriște). Dar trebuie să zic că este cea mai mișto experiență pe care o poți face. La întoarcere ne-am și rătăcit prin junglă. E tare mișto să vezi cum trăiesc oamenii.

La Lion’s Rock am luat un ghid. Nu de alta, dar am vrut ceva mai mult decât ‘mamă, ce stâncă mare’. L-am găsit pe Rana, un domn cu vorba dulce și foarte așezat. A urcat cu noi până sus și ne-a dat o mulțime de detalii despre locul ăsta.

Aparent la/pe Lion’s Rock,  pe la 400 d.Hr., a locuit regele Sri Lankăi.

Mare om, mare caracter, mare pu … harem. 500 de mujeres. Sus pe stâncă avea palatul de sezon umed, iar jos, la poalele stâncii, avea palatul de sezon uscat. Sus pe rocă exista o piscină săpată în stâncă, adâncă de vreo 3 metri dacă nu mă înșel, și mare rău. Cam peste tot prin jur oamenii de pe atunci au săpat în stâncă chestii impresionante. Am aflat de la Rana că au făcut asta cu foc. Găseau crăpături în calcar și faceau un foc, apoi turnau apă, și de la diferențele de temperatură crăpătura se lărgea.

Tot pe vremea aia au făcut și un sistem de canalizare destul de șmecher care permitea apei de sus să fie drenată până jos. Tot acolo sunt și niște grădini de apă (water gardens) foarte faine. Este o cărare ca o axă de simetrie a acestor grădini. Un fapt interesant pe care l-am remarcat este că de o parte a cărării, piscinele cu apă erau foarte îngrijite, iar pe partea cealaltă natura era lăsată să-și facă de cap. Rana ne-a spus că este intenționat așa pentu că se conservă mai bine acoperite de pământ. Și astfel generațiile viitoare se vor putea bucura și ele de această moștenire.

Lion’s Rock de la Sigiriya este în patrimoniul Unesco, apropos.

Ce-am mai văzut frumos?

Păi priveliștea de sus este imbatabilă, evident (vedeți Instagram pentru asta). De asemenea, am avut norocul să ne bucurăm de relativ puțină aglomerație. Mie mi s-a părut că-s mulți oameni, dar au fost localnici care ne-au asigurat că de obicei nici nu poți distinge cărăruia pe care am mers (axa de simetrie pentru grădinile de apă) — atât de mulți oameni sunt. Deci pfu!

Ah și copacii mergători. Evident că nu merg, ci au rădăcini aeriene care se coboară de pe crengile aproape de pământ. Și par că înaintează.

Ce am mâncat frumos?

La întoarcere ne-a prins o superploaie. Demult nu m-am mai udat până la chiloți. Am oprit și noi la marginea drumului la un nene care avea curry. Și curry a fost. Sunt sigură că o să regret. Era picant. Dar așa de bun. Poate unde urlau și cele 1232 de trepte.

Ah, s-a deschis cantina. Adieu! Mai ales că îmi dau târcoale și toate orătăniile din univers.

Nu uitați de Instagram. Acolo am pus poze mișto cu Lion’s Rock. Aici nu e decât Tom Cr… ăăă, Alin.

December 29, 2021
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 6. Colombo–Sigiriya
January 1, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 8. Polonnaruwa