hero image

Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 8. Polonnaruwa

Care este momentul când începi să nu-ți mai pese de Revelion? Pe bune, întreb și eu pentru că la noi de câțiva ani nu mai există acea dorință de a ne ferchezui și a ciocni șampanie la 12 noaptea. Coincidență sau nu, a venit la pachet cu (ne)sărbătorirea Crăciunului cu cadouri și brazi și pompă. Știu că abordarea asta nu este populară, de asta întreb.

Dacă anul trecut eram în vârful patului de acasă și abia așteptam să mergem la culcare, anul ăsta suntem tot într-un pat, dar nițel mai departe de casă. Locul în care stăm ne-a servit cina și a închis prăvălia. Am rămas cu un cuplu de indieni la palavre, cu o sticlă de apă plată.

Mno, n-am zis asta ca să mă vaiet ci, mai degrabă, ca să-mi aduc aminte, atunci când oi fi bătrână, cu pielea încrețită și o să urlu la toți să dea muzica mai încet, că declinul a început cu ceva vreme în urmă.

Sunt două chestii de menționat pentru ziua de azi. Prima este Polonnaruwa.

Un nume pe care ne-am chinuit destul de mult să-l reținem. Se află la vreo 40 km de cazarea noastră, distanță pe care am parcurs-o pe scooter. Da, doare să stai atâta în cur pe motoscârța aia. Dar am fost recompensați cu priveliști peste lanuri de orez și junglă. E un verde atât de crud că-ți vine să întinzi mereu deștul să te convingi că nu e vreo pictură kitsch. Și mirosul. Gaze de eșapament de la toate tuk-tukurile împreună cu ploaia și verdele. Că da, verdele are miros. Poat enu sună îmbietor, dar combinația face totul mai real, mai aproape de viață decât o imagine perfectă. Am mai zis mai demult. Noi nu suntem un cuplu Instaglam.

Polonnaruwa a fost un oraș vechi (secolul 12), a doua capitală a Sri Lankăi după Anuradhapura. Sunt temple pe o suprafață de vreo 12 km2 (zic ochiometric, nu știu detalii) cu sculpturi în piatră. Am avut un noroc fantastic pentru că a fost pustiu. Numai noi și o mașină cu turiști mai bănănăiau printre rămășițe. Suntem ai dracului de norocoși.
Ah, am uitat să zic că în drum am văzut un elefant care tăbărâse pe un morman de orez răsturnat la marginea drumului. Posesorul orezului fugise de la locul faptei.

Când ne-am întors Alin s-a scufundat în piscină. Am cedat și eu și am făcut bâldâbâc.

Era întuneric deja când ne scăldam. Un alt lucru pe care vreau să-l țin minte. Să faci pluta pe spate și să te uiți la stele. În timp ce păunii urla din toți rărunchii: mi-aaaauuuuuu. Da, păunii fac miau. Dar un miau mai dureros așa. De pisică ce a căzut într-o groapă adâncă.

În pscină am dat de un cuplu de indieni cu care am petrecut ultimele clipe din 2021.

De când am venit în Sri Lanka am învățat multe despre relațiile Indiei cu insula.

Este un fel de love and hate affair. Sri Lankezii par foarte mândri de faptul că mulți indieni vin aici pentru vacanță. Indienii par foarte determinați de a trece prin tot checklistul de locuri de vizitat în Sri Lanka și, în general, oarecum nemulțumiți de mâncarea și/sau serviciile de aici. Și totuși vin pentru că este mai puțin aglomerat și mai curat decât în India.

Cam atât pentru ultima zi din an. A fost tihnit. A fost cum trebuie să fie.

Am pus poze faine pe Instagram. Nu uitați să mergeți acolo să vedeți.

December 30, 2021
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 7. Lion’s Rock, Sigiriya
January 1, 2022
Life Of Two În Sri Lanka. Ziua 9. Dambulla Cave Temple