Life Of Two În Mauritius. Ziua 13. Mon Choisy

Azi a fost mai pe leneveală, relativ.
După rutina de dimineață ce include micul dejun, am plecat pe malul oceanului ca să mă tocmesc cu barcagii. Nu ne-am prea înțeles. M-au văzut mai palid așa și mi-au cerut un rinichi ca să mă lase să pedalez la o hidrobicicletă. Am zis Mulțumesc și am mers în direcția opusă, să caut preț mai bun. La întrebarea cât costă ora de dat cu barca, m-au întrebat dacă dorm la hotel — am zis că nu așa că mi-au răspuns cu sorry boss, hotel customers only. Well, am plecat mai departe căutând în propriul cap o cale să justific prețurile umflate.

M-am trezit pe o cărare plină de gunoaie.

Sticle de plastic de toate formele și culorile, unele pe jumătate pline, altele tăiate pe jumătate, pachete goale de țigări, câteva măști și multe, multe haine. De la chiloți, sutiene și alte piese vestimentare, la cârpe, multe cârpe albe, galbene sau roșii. Am avut un flash-back cu aventura culesului de măști și alte gunoaie din Sri Lanka. I can do this…

Înainte să-mi termin calculele eram în spatele unui templu mic indian, printre bolovanii de pe malul oceanului.

Din apa mică de la mal se uita la mine insistent o față din ceramică. Inima mi-a săltat de bucurie. Mărturisesc, chiar dacă natura e destul de spactaculoasă și în dormitorul de aici avem deja o colecție de roci vulcanice, bucăți de coral și scoici, eram oarecum dezamăgit că nu am găsit de cumpărat măști sau oarece antichități specifice locului.

Revenim. Din apă mă privea fix, chipul de ceramică.

M-am uitat în jur, nu era nimeni, am scos (cred) un chiuit și am scos chestia din apă. Am mai făcut doi pași prin apă, am găsit o palmă mică din marmură, părea a fi parte dintr-o statuie. Trei pași mai încolo, iacă și statuia, destul de deteriorată. Jesus, peste tot era plin de statuete și vase din lut, care mai de care mai frecate de valuri și nisip.

Am mai cules câteva chestii, am gonit melcii și scoicile ce-și făcuseră casă pe bucățile de lut ars, marmură, plastic sau bronz. Descoperisem o comoară. Am plecat rapid să o caut pe Oana. Eram ca un copil cu buzunarele pline de bunătăți.

Am ajuns, Oana și Carla citeau pe șezlong. Dintr-o răsuflare le-am povestit. Ne-am reîntors la locul cu pricina și ne-am întors cu brațele pline. Am întrebat diverși oameni — e okay să culegi resturi de statui sparte din ocean.

Eram/sunt în al nouălea cer.

Am plecat la masă cu toții voioși. Am mâncat bine de tot și ne-am întors.
La siestă, am lăsat fetele la umbră, iar eu am plecat la cules de gunoaie. Am cerut celor de la resort niște saci de plastic. Patru saci mai târziu am ajuns la templu.

Acolo, la un tomberon, am scăpat de gunoaiele adunate și am golit unul dintre saci ca să termin de curățat. O familie de francezi ce se bălăceau în ocean, mi-au mulțumit pentru efort. Am dat din cap culegând mai departe chiloți și tricouri dintre bucățile de pietre de pe mal.
Două femei între două vârste, curățau templul. Am întrebat din nou, e okay să păstrez dacă găsesc ceva în ocean? M-au întrebat cum mă cheamă, de unde sunt, și mi-au mulțumit că adun gunoaiele. Apoi mi-au răspuns că dacă sunt chestii sparte, rupte, pot să le iau.

 Pe mal, lângă un copac era o grămadă de statuete fără cap, mâini sau cu vopselele șlefuite de nisip și apă.

Mă simt norocos. Sunt norocos, într-o mie de feluri.

Vacanța asta nu doar că mi-a descoperit noi bucăți de lume dar mi-a dat prilejul să o văd pe Carla într-o lumină nouă. Pe Oana o știu deja, însă nu am văzut-o niciodată atât de fascinată de lumina apusului.

Povestea merge mai departe, deocamdată merg la culcare liniștit și agitat în același timp. Oare vom reuși să ducem acasă în Anglia toate chestiile pe care le-am găsit?

There is only one way to find out.

***

I cannot believe it has been almost two weeks since our first day here! Only one more week to go!

Again I was haunted by a horrible dream about my birthday party — no one came. That may have been the most painful one because I’d worked so hard on making it absolutely perfect. I woke up with a start and immediately jumped out of bed. What could these weird dreams mean? Maybe there’s a deeper meaning to it. I made myself a bowl of cereal and sat down on the balcony per usual. I tossed some old bread that had gone stale overnight to the birds.

Once Oana woke up, instead of watching the blue-light screens of our phones, we watched the birds as if they were a soap opera. Yellow-bellied birds built nests out of dried up leaves; small stripy birds fought street fights over hard chunks of bread and a red and black bird caused trouble around the area. We watched The Birds for ages.

We spent the rest of the day relaxing and eating. For lunch, we went to Quality FoodHub. We had lentil soups, bitter green vegetables with pearly white rice, steamed chicken and pakchoi and fish curry. The food was luscious and tasty: it was gone in an instant. On our way back home, we found a starfruit that had fallen off of a truck that passed by our car. Sadly, it was not edible.

Thank you for reading! Tomorrow it’ll have been 2 weeks since we got here!
Enjoy!

Carla

August 3, 2022
Life Of Two În Mauritius. Ziua 12. Port Louis