Life Of Two În Mauritius. Ziua 14. Chamerel

Am și eu o întrebare pentru ăstia care au copii. Cam unde se oprește imitarea?

Din câte observ, Carla începe să-mi semene tot mai mult. Mă rog, chiar și adulții care petrec timp împreună încep să semene între ei, d-apăi combinația adult+copil… Ideea e că acest copil (care poartă un nume cu totul nefast ce creează cacofonii de fiece dată când vreau să zic ceva de genul căCarla) începe să-mi semene din ce în ce mai mult la acea parte a comportamentului meu care mă seacă până și pe mine. Adică cea care folosește cuvinte gen ‘crap’ sau ‘moron’, sau are o revoltă din aia în ea de zici că o să-i pocnească o venă undeva în căpșorul ei mic. Ok, lasă limbajul licențios, aia cu revolta e mai importantă.

Eu acum ce fac?

Și nu vreau să o aud pe aia cu

Te schimbi, încerci să fii mai calmă, mai prietenoasă, un exemplu mai bun etc.

Nu mi-a ieșit până acum, nu văd de ce mi-ar ieși acum. Deci nu e o soluție.

Mai am ceva timp să observ și eventual să vin cu un plan legat de asta.

Dar momentan sunt cam încremenită. Cam cum e o căprioară în lumina farurilor. Stau și mă uit ca toanta la ea și nu-mi vine a crede cum se transformă sub ochii mei. Cei care mă cunosc știu că am mereu o replică. Dar Carla mă lasă momentan fără replică. Literalmente.

Azi mi-a zis de vreo trei ori să pun Queen. Eu am auzit-o si începusem să caut, dar nu i-am și zis. Și a treia oară când m-a întrebat dacă pot să pun Queen, i-am zis

Te-am auzit și primele două dăți, să știi.

N-a zis nimic. Câteva ore mai târziu eram la restaurant și am comandat fiecare câte un meniu. Ca să constatăm că sunt porțiile cam mari și va trebui să luăm la pachet restul de mâncare. Și am zis asta de vreo două ori. Dar în forme ușor diferite. Dar nu a trecut neobservat pe lângă micul Cerber.

Te-am auzit și prima dată, mi-a trântit-o imediat.

Am tăcut. Am tă-cut. Viața e dubioasă.

Mi-ar plăcea să aud opiniile mamelor sau taților de adolescenți. Mi-ar plăcea să mă duelez cu un adolescent. Poate.

Da, azi am fost la Chamarel. Am văzut frumos. Am mâncat salată de caracatiță. Am făcut poze. A tras Alin de noi. Eu am fost îndărătnică. Copilul idem, cum altfel. Am început să mă urăsc. Și m-am gândit să mă autoflagelez cu niște ecler, dar și cu sărit în piscina cu apă rece.

Pe Insta am pus poze de pe acolo.

***
Day 14 was, again, slow and steady.
At around 7am, I woke to the sounds of heavy rain outside and knew that our hiking plans would be cancelled. In the next hour, Oana and dad woke up, saw the weather and got very annoyed. We ate breakfast and watched as the rain got intensely heavier over the next hour. Me and Oana didn’t want to go out in this type of weather, but dad was very stubborn.

We made plans for hiking, and this time I’m not giving in to the rain.

We all got in the car and watched as the small droplets of water turned to icy jets of freezing water.

The journey there was 1 hour and 40 minutes from Mon Choisy. Me and Oana groaned and said that we really weren’t enjoying this, but dad persisted. He kept the car going down through the streets and rain, telling us that the weather was sunny towards the Southern Coast. After half an hour of this, Oana pointed out a little shop with snacks, and we went to buy something. In the end, we payed 120 rupees for some pieces of crap with no expiry date. They tasted horrible and I nearly threw up — Oana felt the same. We ended up throwing them away and waiting until the car journey was over.

We finally arrived at our destination, and actually found that it was sunny, and that there were amazing things for us to see, including waterfalls, an adventure park, a restaurant, 7 Colour Earth and many other exciting things to explore! I guess Dad was right! Me and Oana apologised and we explored Chamarel.

Later on, we stopped by a Patisserie and bought some goodies for the following day.
I hope that you enjoy the next few days’ work- only 7 days to go…
Thank you for reading!

Carla

August 4, 2022
Life Of Two În Mauritius. Ziua 13. Mon Choisy