Life Of Two În Mauritius. Ziua 16. Mon Choisy

Azi a fost tot cu leneveală, cu rutina de dimineață și alte alea. Azi însă a fost și cu oleacă de insight — adică cu adâncirea înțelegerii locului unde ne aflăm.

Avem mai bine de două săptămâni în același loc. Turistic vorbind, e destul de mult. La capătul stâng al plajei publice Mon Choisy se află un mini templu. Un soi de semi-construcție care nu are decât un schelet de lemn ca acoperiș. Are câteva statui colorate.

Azi a mai fost cu semne de întrebare.

Am plecat după rutina de dimineață să adun plastic de pe mal și când am ajuns la templu, m-am întins să iau o cârpă de zdreanță ce plutea aproape de mal.

Am tras de ea și odată cu cârpa a venit spre mal și un hoit de găină, moartă de tot și fără de cap.

Mno, ce truda-i aci? Mă uitam să găsesc ceva cu ce să iau hoitul ce părea destul de “proaspăt” și cum privesc spre templu, văd o altă găină în ocean, tot fără de cap, apoi alta, și încă una și încă vreo opt. Toate fără de cap, toate plutind printre pietrele de la mal.

Mi s-a pus un nod în gât. Am aruncat zdrențele la pubelă și m-am învârtit un pic pe lângă templu încercând să înțeleg.

E dificil atunci când știi câte ceva despre o anumită religie dar nu știi destul. E dificil să zici ceva care să constituie un argument într-o discuție. Așa că dai un google și înveți.

Ca turiști, am văzut o latură destul de exotică a locului.

Am întâlnit oameni destul de interesanți, am gustat din bunătățile pregătite de localnici și ne-am bucurat de frumusețile naturii. Dar diferența dintre noi ca turiști și cei care trăiesc aici e destul de mare. Nu e o afirmație gratuită.

Bulele construite pentru vizitatori sunt destul de bine definite. “Cultura” sau aspectele ei vizibile sunt șlefuite și recunosc, pot deveni plictisitoare după o vreme. Tradițiile așa cum le vedem din când în când la serbări sau procesiuni sunt mult mai ample decât par. Dincolo de statuile colorate și împodobite cu zeci de panglici colorate și mărgele, au o semnificație aparte pentru localnici. La fel ca și mâncarea oferită gratuit participanților la serbările religioase. Iar azi de dimineață, am fost destul de aproape de una din laturile mai puțin apetisante ale tradițiilor hinduse.

Sacrificiul de animale a fost parte din toate marile religii ale trecutului.

Conform articolelor citite pe internet, doar o mică parte a practicanților hinduși susțin această practică. Azi de dimineață, ca turist am avut “norocul” să capăt mai multă înțelegere despre localnici. Dincolo de textele încâlcite ale numeroaselor scrieri religioase, dincolo de muzica tare și de sutele de statui ce compun fațadele multicolore ale templelor, se află o luptă aprigă între bine și rău, între sănătate și boală, între prosperitate și sărăcie.

Această luptă nu e evidentă pentru turistul de rând.

Când am găsit la supermarket bețișoare parfumate ce “atrag banii”, am cumpărat două pachete, la mișto. Când ne-am nimerit la un templu la un soi de sărbătoare și un domn ne-a dat o farfurie cu vârf de mâncare, bineînțeles că nu am putut mânca tot dar când am aruncat restul la pubelă, o doamnă cu un sari frumos, ne-a cam mustrat.

Îmi dă de gândit.

Oricât am vrea să zicem că evităm marile atracții turistice, căutăm să ne împrietenim cu localnicii și să aflăm detalii, suntem tot niște turiști.

Partea exotică a locurilor este doar un strat superficial, e ingredientul principal din care e făcută bula despre care vorbeam la început.

Imediat ce ieși de pe cărările trasate pentru turiști, vezi lupta cu natura, mai precis împotriva naturii. Majoritatea pădurilor ce acopereau insula au fost tăiate pentru a face loc culturilor de trestie de zahăr. Acolo unde nu e plaja unui hotel, vezi imediat resturile de plastic și gunoaie de tot felul. Legumele de vânzare pe marginea drumului la fel ca intrarea la parcurile naturale, au prețuri special pentru turiști.

Pe acoperiș și nu numai, templele au sute de statui pictate multicolor.

Dacă nu te fură peisajul de culoare, poți nimeri în toiul unui ritual de sacrificiu sau la o plimbare dincolo de plajele greblate, să dai de hoituri sângerânde plutind alături de panglici, mărgele și alte brățări.

Dacă ajungi cumva și te freci de mulțimea la piață sau în porturi poți vedea o diferență între ei și cei ce muncesc la corporații în Port Louis.

Pentru turistul de rând, aceste diferențe sunt puțin vizibile. Pentru cei de aici, sistemul castelor înrădăcinat în tradiții și religie are altă însemnătate.

O însemnătate pe care nu am să pretind că o înțeleg.
Era să uit, azi, că ne-a luat dorul de casă, am făcut clătite și mai devreme de asta am mâncat cea mai proastă mâncare pe care am putut să o găsim.

***

Day 15. Yesterday, or the day before, when I said that we only have Ten days left, I was mistaken. We have Four. It turns out that we booked our flight a few days early, so we don’t have much time left to appreciate Mauritius. Here’s what happened today:

The day started off pretty normal, but it went haywire after lunch. We decided to go to a mall near Grand Baie, hoping that we could find some lunch at a restaurant or cafe. After a bit of looking around, we found a Mauritian food stall, KFC and a pizza place.

Dad went to KFC, Oana went to the food stall, and I went to the pizza place. Oana and dad got their food first, and I got bolognese; little did I know that there were no cows on the island. That meant no beef. Once I realised, it was too late. I got served the food, which looked like a mush of cheese, old noodles and lumpy red sauce. It tasted horrible. And I don’t mean ‘I’m gonna be sick’ horrible, I mean ‘instant stomach cramps and hugging the toilet tonight’ horrible. It was so bad that I could only take a few mouthfuls of it. By the way, the place was called Pizza Inn. Never eat there in Mauritius. On the other hand, dad and Oana also had horrible food. Oana’s noodles were super dry and dad, well, it’s KFC. Oana got mad. Everyone was in a bad mood. After our bad experience with lunch, we went to Pains & Moulains (a patisserie) to get something nice to eat.

Thank you for reading! I hope you enjoy hearing about the last four days of our trip, even though they may not be that long. Tomorrow we’ll be going on a catamaran for the second time, so you’ll hear many exciting things about it. Thanks!

Carla

August 5, 2022
Life Of Two În Mauritius. Ziua 14. Chamerel
August 8, 2022
Life Of Two În Mauritius. Ziua 17. Crystal Rock