hero image

O Poveste De Iubire La Sfârșitul Lumii

Iubire. Mi se pare un cuvânt suprapopulat, poluat, imprecis, abuzat. Îmi aduc aminte de câte tatuaje am văzut cu ‘Totul este iubire’. Sau inimioare mai mult sau mai puțin stilizate. Sau LOVE.

Suntem cu toții într-o permanentă goană după iubire încât uităm ce este ea de fapt. Inclusiv eu.

Mă aflu într-o perioadă introspectivă. Mai mult sau mai puțin voită. Recitesc însemnări vechi de un deceniu, revizitez iubiri. Mă joc cu perspectiva, încerc să înțeleg dacă teoriile mele din trecut se aplică prezentului. Observ, metodic, științific, cu mâna la bărbie și dau din cap afirmativ, ca și cum am descoperit vreun secret.

Și este totul o bazaconie. Iubirea nu este acolo unde mă aștept. Ci într-un serial scurt pe Netflix, The End Of The F****ing World.

Cu siguranță că face casă bună cu momentul meu introspectiv și de asta mi-a mers la inimă. Dar eu cred că e mai mult de atât.

Pe scurt, doi tineri adulți care nu se potrivesc nicăieri, un băiat psihopat și o fată cu o capacitate extraordinară de a ‘coborî temperatura în fiecare cameră în care intră’ (cum o descrie însuși partenerul ei psihopat) se află într-un conflict care îi conduce la alegeri reprobabile. La un nivel mai profund se află descoperirea bucăților afective ce le lipsesc amândurora din varii motive și felul în care cei doi încearcă să compenseze pentru ele.

Momentan serialul are două sezoane. Există o vagă diferență de nuanță între ele. Dacă primul are o notă comică, ea tinde să dispară în al doilea sezon în favoarea realizării (acel ‘coming of age’). Sper, sincer, să se oprească aici pentru că am plâns cu hohote la al doilea. Spune acolo ceva Alyssa, și anume că ‘problema cu cineva căruia îi lipsește iubirea este că nu știe cum arată; așa că poate fi păcălit foarte ușor că vede lucruri care nu sunt acolo de fapt.’

Nimeni, niciodată, nu a ilustrat frumusețea iubirii prin a vorbi despre absența ei așa de elocvent.

Și cei care au trecut puțin prin viață și au avut parte de experiențe mai puțin fericite, probabil că sunt de acord. Timpul se scurge în timp ce gonim după idealuri, iluzii ale perfecțiunii, dar uneori lipsa ei oferă mai mult decât ne putem imagina.

Așa cum spun Wir Sind Helden:

So viel kaputt
So vieles nicht
Jede der Scherben
Spiegelt das Licht

So much is broken
So much is not
Every shard
Reflects the light

Concluzia? Iubirea e ceva neașteptat. Câteodată e o lipsă. Câteodată e furie. Sau o tristețe. Sau …

September 17, 2021
‘Ți-am Spus Că Nu Ai Nevoie De El’. Despre Tipa Cool.
September 27, 2021
Puțină Igienă Digitală 1