Puțină Igienă Digitală 1

Lumea digitală ne afectează viața mai mult decât am crede. Fără voia noastră am devenit produsul ei. Încet, dar sigur, ne transferăm intimitatea în mâna câtorva giganți tech – Facebook, Google, Apple și Amazon. Scott Galloway îi numește ‘cei 4 călăreți’, referire la Apocalipsă.

Lucrurile nu sunt atât de grave, nimeni nu va muri de plăgi sau într-un lac de smoală.

De data asta. Dar vom ajunge treptat-treptat la o dictatură, la restrângerea alegerilor. Și poate ce este mai grav, e că nu ne dăm seama de asta. Ne vom da seama probabil când va fi prea târziu. Fix ca broasca aia din oală. Scuze, am zis că nu vorbim despre temperaturi ridicate.

Dar hai să zic de ce e important. Să luăm apariția telefonului.

Atunci când pe la începutul secolului 20, el a devenit o normalitate în casele oamenilor, nimeni nu se gândea că la un moment dat în viitor, telefonul va fi folosit ca unealtă pentru a spiona. Rezultatele actelor de spionaj sunt destul de cunoscute, nu?

Cam așa e și cu digitalul, numai că, de data asta, efectele spionajului nu afectează politica externă spre exemplu, ci felul în care omul de rând se comportă în societate sau în economie.

Iar aici am să dau un exemplu cu care m-am confruntat personal zilele trecute.

Faceți cunoștință cu Mara. O tipă cu o oarecare educație, suficient de inteligentă încât să înțeleagă argumente raționale, dar nu suficient de curioasă încât să întrebe ‘de ce?’, a căzut victimă a mișcării anti-vaccinare.

În consecință, Mara a început să împărtășească pe Facebook mesaje pe aceasta temă, preluate de la alții, evident cu un conținut veninos, ne-argumentat, menit să revolte.

Din momentul în care și-a arătat predispoziția pentru astfel de conținut, algoritmul Facebook a identificat-o și apoi a început să îi servească informații într-o buclă.

Din acel moment, Mara nu a mai putut să iasă din masa de fake news sau anti-vaxx. Nu are cum. Pentru ea realitatea este restrânsă la posturile pe care le vede pe Facebook, atent alese de un algoritm care servește o versiune proprie a lumii, versiune care Mara crede că este generală.
Într-o discuție personală cu Mara, am întrebat-o care e treaba cu postările. Mi-a mărturisit că, de fapt, este foarte confuză. Și că nu este de acord cu faptul că i se impune să se vaccineze în condițiile în care ea a făcut covid mai demult. Este suficient să spun că informațiile ei erau eronate, iar în momentul când am discutat, a părut să înțeleagă. Însă nu ar fi putut face asta învârtindu-se între aceleași postări toxice pe Facebook. Pentru că, așa cum am spus, Mara se limita la platforma socială pentru informații.

Exemplul de mai sus este real (mai puțin numele persoanei în cauză) și arată modul în care încrederea pe care o avem în digital poate altera realitatea noastră.

Și lucrurile nu se rezumă doar la Facebook. Google face același lucru. Fiecare căutare pe care noi o facem cu motorul de căutare este înregistrată de algoritm. Iar motorul de căutare este doar unul din produsele Google. Printre altele mai există mailul (știați că Google scanează conținuturile mailului?), Hangouts (echivalentul lui Zoom), Google docs, iar lista poate continua. Cu fiecare produs pe care îl folosim, gigantul mai învață câte ceva despre noi.

Și ce e rău în asta? Păi, sub pretextul de a ne servi ‘numai cele mai relevante informații’ atunci când google-im ceva, rezultatele căutării pot fi alterate.

Cu alte cuvinte, pierdem obiectivitatea. Iar la un nivel mai profund, libertatea de alegere.

Deci nu este despre ‘eu nu am ce să ascund’, replică pe care o aud frecvent atunci când vorbesc despre intimitatea digitală. Este despre restrângerea sau influențarea alegerilor viitoare. Control, mai pe scurt.

Sună cunoscut? Deja suntem cu un picior în acest viitor. Dacă ne referim la Google, algoritmul prin care rezultatele unei căutări sunt afișate, este oricum destul de învăluit în mister. Toate website-urile se bat pe ‘ranking’ dar regulile prin care el se stabilește sunt semiobscure.

Pe Apple și Amazon nu i-am menționat, nu pentru că aș fi fan, ci pentru că nu vreau să lungesc prea mult articolul. Atât am să spun numai, că deși tastez de pe un MacBook Pro și am un iPhone, nu folosesc recunoașterea facială sau amprenta degetului ca să-mi deblochez telefonul.

***

Articolul ăsta devine prea lung. Așa că am să mă opresc aici. În partea a doua voi vorbi despre măsurile pe care le iau eu pentru o bună igienă digitală.